Stimularea în Primavară

Evaluaţi acest articol
(18 voturi)

În perioada de pregătire pentru cules, când se urmăreşte dezvol­tarea rapidă a familiilor prin intensificarea creşterii de puiet, hrănirea stimulentă a albinelor are o importanţă deosebită.

Este cunoscut că în sezonul de primăvară o familie de albine consumă cea 10—12 kg rezerve de hrană pe care şi le asigură din rezervele rămase de la iernare cât şi din culesurile de nectar şi polen pe care le realizează în această peri­oadă. Existenţa unui cules zilnic de 200-500 g de nectar şi polen inten­sifică creşterea de puiet şi stimulează dezvoltarea familiilor de albine.

Zilele nefavorabile, din această perioadă, împiedică însă zborul albinelor şi ca urmare, în stup, intensitatea creşterii puietului se reduce.

Cu scopul de a suplini culesurile de întreţinere din natură, în vederea intensificării creşterii de puiet, se practică hrănirea periodică a familiilor de albine cu miere, sirop de zahăr, polen şi înlocuitori de polen, care poartă numele de hrănire stimulentă. Stimularea se face în doze mici iar scopul este de a creea albinelor senzația de prezență a sursei de cules fiind astfel într-o stare activă.

Pentru hrănirea stimulentă a albinelor se folosesc numeroase pro­cedee care se practică diferenţiat, în funcţie de numărul familiilor de albine din stupină, puterea acestora la ieşirea din iarnă şi data începerii culesului principal astfel :

  • unul din procedeele folosite constă în descăpăcirea periodică (la fiecare 3-4 zile) a unei suprafeţe de 1-2 dm2 cu miere din fagurii cu rezervele de hrană existente în familie. Se descăpăceşte în primul rând mierea din fagurii cu puiet cu scopul de a extinde creşterea puie­tului în fagurii din mijlocul cuibului. În continuare se descăpăcesc faguri cu miere din marginea cuibului şi se aşează alături de ultimul fagure cu puiet. Albinele scot mierea din faguri şi o depozitează în cuib în jurul puietului iar în fagurii rămaşi goi mătcile depun ouă. Lucrarea se continuă periodic până la descăpăcirea tuturor fagurilor cu miere;
  • hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr, alcătuit dintr-o parte zahăr şi o parte apă, administrat în faguri sau în hrănitoare în doze mici de aprox. 200 g, la interval de 3 zile, se practică în majoritatea stu­pinelor din ţara noastră. Administrarea siropului in doze și intervale mari creează doar șocuri fără a menține starea activa a albinelor;
  • cu scopul de a suplini deficitul de substanţe proteice din fa­milii într-o perioadă când acestea sunt indispensabile pentru creşterea puietului, se practică hrănirea familiilor de albine cu polen conservat din sezonul precedent. Administrarea polenului în familii se face dupa primul zbor de curațire. Administrarea se face în porţii de 150-250 g, sub formă de turtite obţinute din amestecul în părţi egale a polenului cu miere. În stup, turtiţele cu polen şi miere se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului.

În cazul lipsei de polen natural, substanţele proteice necesare creş­terii puietului pot fi suplinite prin hrănirea periodică a albinelor cu zahăr şi înlocuitori de polen cum sunt: drojdia de bere inactivată, făina de soia degresată, lapte praf degresat etc.

Întrucât până în prezent nu au fost determinaţi înlocuitori de polen care să suplinească în totalitate polenul cules de albine de pe flori, înlo­cuitorii de polen se administrează familiilor în amestec cu polen natural. Tinînd seama de aceasta, în reţetele recomandate pentru folosirea înlo­cuitorilor de polen, cel puţin 25—30% din cantitatea totală de substanţe proteice administrate albinelor este constituită din polen provenit de la plante polenifere;

  • pentru completarea necesarului de săruri minerale în hrana albinelor se recomandă ca primăvara, odată cu instalarea adăpătorului cu apă curată, să se instaleze în stupină şi un adăpător cu apă sărată (clorură de sodiu) — este recomandat folosirea în hrana albinelor a unor ceaiuri din plante medicinale şi aromate, cu scopul de a stimula creşterea de puiet şi de a asigura familiilor de albine o dezvoltare rapidă în sezonul de primăvară, amplasarea acestora în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen determină reducerea hrănirilor stimulente şi prin aceasta măreşte productivitatea muncii apicultorului.

 

De reținut:

  • În baza aportului de proteina/polen se intensifică creșterea puietului iar rezervele de miere scad de aceea este necesar sa menținem echilibrul. Aici trebuie sa fim atenti si sa mentinem echilibrul hranei in familie.
  • În momentul stimularii cu sirop temperaturile pe timp de noapte trebuie sa fie pozitive în caz contrar se pot administra turte sau serbet.
  • Orice stimulare nu are sorți de izbânda daca familia de albine nu are suficiente provizii.
  • Stimularea trebuie întreruptă cu 2 săptămâni înaintea culesurilor principale, pentru a se realiza 80% puiet căpăcit.
  • Trebuie lucrat cu grijă evitând formarea furtișagului.
  • Orice stimulare de primavara nu are rezultatele scontate daca este începută înaintea zborului de curățire. Cea mai bună stimulare se face atunci când albinele încep să aducă masiv polen în stup, odată cu stabilizarea vremii.
  • Interesul stimularii de primăvară este ca mătcile sa ajungă să depună cât mai repede 1000-1200 de ouă pe zi astfel încât înlocuirea albinelor bătrâne se va face fără a creea un dezechilibru.
Citit 408 ori Ultima modificare Miercuri, 18 Ianuarie 2017 13:33
Mai multe din această categorie: Evaluarea familiilor de albine la urdinis »