Influența vremii asupra producției de miere

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Influenţa diferiţilor factori asupra secreţiei de nectar a fost studiată mereu şi se va studia încă mulţi ani de acum înainte. Au exis­tat încercări de prognozare a recoltei de miere la arborii meliferi, prin măsurarea indicelui de ami­don. Amidonul poate fi convertit în zahăr şi, teoretic, există o legătură directă între conţinutul de amidon şi cantitatea de nectar secretată în timpul culesului următor, dar con­diţiile de climă nefavorabile din timpul perioadei de înflorire devin fac­tori limitativi ai secreţiei de nectar.

Fenomenele meteorologice pot fi favorabile secreţiei de nectar sau nefavorabile, evoluând ca factori restrictivi, iar pe măsura creşterii abaterii de la optim, aceştia pot deveni factori de risc, cu diferite grade de intensitate.

Fiecare plantă are un sistem propriu de secreţie a nectarului, atât în perioada ei de înflorire cât şi în timpul zilei, iar producţia canti­tativă şi calitativă a nectarului este condiţionată de o serie de factori externi:

  1. Factorii pedologici
    Bogăţia solului şi gradul de umididitate al acestuia influenţează în mod direct producţia de nectar.
  2. Lumina solară
    Are o influenţă pozitivă asupra secreţiei de nectar la plante. Toate razele solare directe şi intense provoacă ofilirea plantelor şi diminuarea activităţii nectarifere.
  3. Temperatura
    La majoritatea plantelor melifere temperatura optimă secreţiei de nectar este cuprinsă între 16—25°C.
    Nici o albină nu va zbura pentru a culege nectar dacă temperatura este mai mică sau în jur de 12° C.
    Putem spune că temperaturile ideale pentru tei ar fi 28 -30 de grade cu o umiditate de 80%, pentru salcâm între 24 - 28 iar pentru floarea soarelui temperaturi între 28-32.
  4. Umiditatea aerului
    Umiditatea relativă optimă a aerului este de 60—80%.
    Unii cercetători spun că influenţa sa ar fi neînsemnată sau absentă, pe câtă vreme alţi susţin contrariul. Un lucru este stabilit cu certitudine, dovedit şi de practica apicolă şi anume că umiditatea mare a aeru­lui influenţează pozitiv producţia de miere, sporind cantitativ nectarul prin „subţierea” lui de către vaporii de aer din atmosferă. Această si­tuaţie apare datorită efectului higroscopic al zahărului din nectar. Nectarul absoarbe mai multă apă dintr-o atmosferă saturată decât dintr-un aer uscat. Altfel spus, când umiditatea aerului este mare, canti­tatea de nectar sporeşte, dar scade conţinutul lui în zahăr, ceea ce se traduce printr-o muncă în plus pen­tru albine, atât pentru transportarea nectarului în stup, cât şi pentru evaporarea excesului de apă. În schimb, când aerul este uscat, can­titatea de nectar este mai mică, dar concentraţia zahărului este mai mare.
  5. Precipitaţiile
    Ploile moderate şi vântul cald favorizează produ­cerea de nectar, în timp ce precipitaţiile abundente influenţează negativ în timpul înfloririi.
    Din punct de vedere fiziologic, arborii meliferi, indiferent că sunt tei, sal­câmi, arţari sau pomi fructiferi, sunt capabili să producă suficient nectar atunci când ploile au fost abundente în timpul verii anului precedent, ceea ce înseamnă că bogăţia lor în flori şi nectar poate fi prevăzută luând în considerare totalul precipitaţiilor atmosferice din lunile iulie, august şi septem­brie ale anului trecut.
    Când cantitatea de apă căzută în iulie, august şi septem­brie a anului precedent este mai mare de 140 mm, solul se încarcă de umezeală, apa dizolvă sub­stanţele minerale din sol, iar rădăcinile arborilor absorb aceas­tă apă mineralizată şi o adună în tulpină şi ramuri sub formă de rezerve de hrană (amidon, zahăr) necesare dezvoltării florilor şi secreţiei nectarului din anul ur­mător.
    Acest aspect este întărit şi de observaţiile a doi cercetători de la Secţia de Apicultură din Godollo - Ungaria, care au avut curiozitatea de a studia valoarea meliferă a salcâmului degerat din cauza gerurilor de primăvară. Ei au constat că salcâmul degerat înfloreşte târziu sau nu înfloreşte deloc în anul respectiv, în funcţie de gradul de dezvoltare a frun­zelor şi a mugurilor în timpul gerului, precum şi de posibilitatea acestora de a se regenera, pe seama substanţelor de rezervă. Atunci când salcâmul degerat a înflorit în anul respectiv, prin iulie- august, chiar dacă era încărcat cu inflorescenţe, florile sale au avut o valoare meliferă mult mai scăzută decât a salcâmului care înflorise în timp normal. Can­titatea de nectar dintr-o floare a fost aproape egală cu cantitatea nectarului unei flori din luna mai, însă conţinutul în zahăr a fost mult mai scăzut.
  6. Vântul şi secetele prelungite
    Au o influenţă vătămătoare asu­pra producţiei de nectar, acesta putând înceta cu desăvârşire.

Citit 203 ori Ultima modificare Vineri, 14 Aprilie 2017 09:49
Mai multe din această categorie: « Plante melifere din Romania