Septembrie

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

O dată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august când începe eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură. Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia.

 Lucrări de executat in stupina

  • dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice); Asigurarea rezervelor de hrană (1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate (nu de mană);
  • păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare buni de ouat în prima parte a primăverii;
  • schimbarea mătcilor necorespunzătoare dacă nu s-a făcut în luna precedentă;
  • menţinerea familiilor cu populaţie de albine suficientă astfel încât la intrarea în iarnă să existe în stup o cantitate de 2,0 - 2,5 kg albină; Întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;
  • strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor ar fi de asemenea o serie de măsuri binevenite mai ales dacă timpul este rece. Pentru nopţile reci este importantă protejarea termică a familiilor de albine cu salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, mai ales la stupii orizontali.
  • pentru 1 kg de albine sunt necesare minimum 10 kg rezerve glucidice;
  • din totalul rezervelor cel puţin 50% trebuie să o reprezinte mierea, restul fiind formate din sirop de zahăr prelucrat de albine şi depozitat în faguri;
  • unirea familiilor slabe;
  • pregătirea matcilor de rezervă pentru iernare.

În atelierul stupinei:

  • conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale, corpuri de stup şi tratarea cu sulf pentru prevenirea găselniţei; continuarea lucrărilor de reformare a fagurilor vechi;
  • condiționarea cearii și propolisului;
  • repararea, recondiţionarea, dezinfectarea şi vopsirea echipamentului vechi;
  • construirea şi asamblarea echipamentului nou (rame, stupi, accesorii).

Specii nectaro-polenifere care înfloresc în septembrie:
În septembrie numărul acestora este diminuat fata de lunile anterioare, în funcție de condițiile meteorologice si de zona geografica în aceasta luna, în zborurile lor, albinele mai pot întâlni în diferite faze de înflorire următoarele specii (enumerate în ordine alfabetica): Albăstrița (Centaurea cyanus)*, Anghinarea (Cynara scolymus)*, Banutei (Bellis perennis)*, Busuioc de balta, tepuh (Stachys palustris)**, Busuioc lânos (Stachys lanata)**, Busuioc de miriște (Stachys annua)***, Castravete (Cucumis sativum)*, Cicoare (Cichorium intybus)*, Dalia (Dahlia sp.)**, Dovleac (Cucurbita pepo)**, Facelia (Phacelia tanacetifolia)****. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*, Hurmuz alb (Symphoricarpus albus)**, Hurmuz roșu (Symphoricarpus orbiculatus)**, Jaleș de câmp (Salvia nemorosa)*, Lavanda (Lavandula vera)**, Lucerna (Medicago saliva)**, Muștar de câmp (Sinapis arvensis)**, Nalba (Malva silvestris)*, Nalba de gradina (Althaea rosea)*, Păpădia (Taraxacum officinale)**, Pepene galben (Cucumis mello)**, Pepene verde (Citrullus vulgaris)*", Rapița sălbatică Brassica râpa)**, Rachitan (Lythrum salicaria)**, Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*, Steluța vânata (Aster amellus)*, Sulfina alba (Melilotus allbus) *, Sulfina galbena (Melilotus officinalis)**, Topinambur (Helianthus tuberosus)", Trifoi alb (Trifolium repens) **, Trifoi roșu (Trifolium pratense)**, Zămoșița (Hibiscus syriacus)*.

Legenda:

  • **** - Pondere apicolă foarte mare
  • *** - Pondere apicolă mare
  • ** - Pondere apicolă mijlocie
  • * - Pondere apicolă mică


Din aceasta însiruire rezulta ca pondere apicola mare au numai: Busuiocul de miriște, Facelia, Sulfina galbena si Trifoiul alb. Este de reținut ca alte specii perene care vegetează în suprafețele de miriști sau pe terenurile necultivate, lăsate în acest an sau chiar de mai mulți ani în pârloaga se pot întâlni asociații de plante cu pondere apicola mijlocie si mica dar care s-au extins mult ca suprafața si au o frecventa numerica mare în compoziția floristica a suprafeței respective. Acolo, în acele locuri, albinele vor găsi miere si polen pentru a-si constitui rezervele iar în caz de abundenta floristica mare, nu numai de la plantele de 3 stele, ci chiar de la cele cu doua ne putem aștepta la un cules moderat de producție. Se înțelege ca, în afara de bogata vegetație nectaro-polenifera, este nevoie de vreme buna, albine puternice si sănătoase. Așa-i apicultura! Pentru succes, se cer armonizați simultan mai mulți factori, în același timp stupina trebuie profitabil condusa de un apicultor proprietar harnic, priceput, dinamic si inventiv care trebuie sa fie mereu "pe faza".

Este bine de ştiut:

- că mierea cu un conţinut ridicat de glucoză se cristalizează repede. Din aceste sorturi fac parte mierea de floarea-soarelui, sparcetă, rapiţă. Dacă în nectar domină fructoza mierea se cristalizează mai puţin; asemenea sorturi sunt mierea de salcâm, de sulfină, de castan;

- că Sfântul Ambrosie, protector al apiculturii şi ocrotitor al albinelor, amintea mereu creştinilor că munca este izvorul binecuvântat al celor de trebuinţă pentru sine şi pentru alţii. El dă ca exemplu de muncă pe albine. Viaţa albinelor este o viaţă de comuniune, de virtute, de muncă, de înţelepciune, de modestie, de dăruire pentru alţii;

- că basoreliefurile de pe Columna lui Traian de la Roma, pe blocul 80 înfăţişează pe o metopă imaginea romanilor ce atacă o cetate dacică, iar apărarea se realiza prin aruncarea unei coşniţe cu albine asupra asediatorilor;

- că în antichitate albina era simbol al curăţeniei şi purităţii, simbolul autorităţii, în Vechiul Egipt albina îl reprezenta pe Faraon.

Citit 193 ori Ultima modificare Vineri, 13 Mai 2016 11:13
Mai multe din această categorie: « August Octombrie »