Calendar Apicol

Calendar Apicol (12)

Este prima lună din calendar, ,,gerar”, aerul este proaspăt și uscat. Meteorologic, de regulă, se instalează mase de aer polar, viscole și zile geroase. Uneori apar și zile mai puțin friguroase și chiar însorite, când albinele pot efectua zboruri de curățire.

În această lună albinele trec în a doua perioadă a iernării iar în mod obișnuit execută primele zboruri de curățire și încep să crească primele generații de puiet.

În luna februarie în apicultură apar unele din cele mai critice momente. Temperatura în ghem se ridică de la 25°C până la 35°C. Este bine de știu că în această lună creşte la dublu consumul de hrană. Se întâlnesc cazuri când se termină rezervele de hrană fapt care duce la moartea albinelor. Ajutorul acordat de apicultor familiei de albine constă în hrănirea cu miere cristalizată,turte s.a. administrându-se câte 0,5 kg deasupra ghemului.

Luna martie, prima lună calendaristică de primăvară, se caracterizează printr-o vreme în curs de încălzire, dar deseori foarte schimbătoare. Nu sunt puţini anii în care, în luna martie, ninge şi temperatura scade sub 0ºC. Oricum, ziua creşte până la a fi egală cu noaptea, iar condiţiile de climă fac posibilă apariţia primelor flori în special polenifere (ghiocei, brânduşe, viorele, urzicuţa, cornul, aninul, ulmul de câmp salcia căprească şi zălogul) fapt ce contribuie la o bună stimulare a dezvoltării familiilor de albine.

Deşi temperatura creşte, în decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci, cu ploi sau chiar cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării. Odată cu mărirea zilei, temperatura creşte şi apar primele flori. Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului. Pentru ele, începe un nou sezon, de formare a rezervelor de hrană, de înmulţire.

Luna mai, "florar", se caracterizează printr-un climat schimbător şi prin creşterea temperaturii care trezeşte la viaţă întreaga natură, pe seama albinelor tinere crescute în lunile martie, aprilie şi începutul lunii mai, familiile de albine s-au dezvoltat şi dispun de întregul potenţial productiv pentru valorificarea culesurilor din această perioadă.

Este o luna de intensă activitate pentru apicultori având ca obiectiv principal valorificarea primelor culesuri importante de nectar de la rapiţa de toamnă si salcâm, în paralel cu luarea de măsuri pentru a evita roirea naturală în lunile care urmează. Rapiţa de toamnă înfloreşte încă din aprilie şi ţine cca 45 zile, iar rapiţa de de primăvară înfloreşte în funcţie de momentul semănatului cam la aproximativ o lună după rapiţa de toamnă.

O serie de activităţi în stupină sunt impuse, ca şi în ultima lună, de valorificarea unor culesuri specifice cum ar fi: salcâmul II, III, teiul, coriandrul, muştarul, facelia, rapiţa de primăvară, floarea-soarelui, zmeurul şi zburătoarea în zona de deal-munte precum şi fâneaţa în zona de deal. Totuşi, cele mai vizate culesuri de către apicultori sunt teiul şi floarea-soarelui.

Activitatea de depunere a ouălor de către matcă atinge sau ar trebui să atingă viteză și intensitatea maximă. Flora spontană și cultivată oferă culesuri abundente de nectar și polen bineînteles dacă speciile respective vegetează în perimetrul razei economice de zbor (circa 3,5 km) a albinelor cercetașe și culegatoare. Regăsirea unor plante cu importanță meliferă mare și foarte mare pe suprafață de aproximativ 3,8 ha cât cuprinde un cerc cu rază de 3-3,5 km care are în centrul său stupina este un caz fericit în care amplasarea vetrei corespunde cerințelor acestui optim economic despre care am mai vorbit. Se întelege de la sine că și condițiile meteorologice trebuie să fie favorabile adică timp calduros, cu cer senin, atmosferă fără vânturi puternice.

Familia de albine intră în această lună în ultima parte a ciclului ei biologic. Activitatea este îndreptată spre acumularea rezervelor de hrană pentru iernare. Instinctul de acumulare este acum cel dominant în detrimentul instinctului de înmulţire, fapt ce determină că activitatea principală a familiei să fie culesul şi prelucrarea nectarului şi a polenului, mai puţin creşterea puietului.

O dată cu încetarea principalelor culesuri are loc şi o reducere a activităţii familiilor de albine deoarece în lipsa surselor nectaro-polenifere ponta mătcii se reduce ca intensitate; creşterea de trântori, deasemenea se reduce semnificativ, iar roirea naturală  nu mai pune probleme.

Pentru apicultor, august este o lună foarte importantă pentru că acum - in cuib - se declanşează creşterea albinelor care vor traversa perioada de iernare sau altfel spus în stupi începe formarea generaţiei care va ierna.

În luna august toata atenţia trebuie acordată pregătirii familiilor pentru creşterea albinelor de iernare, iar in acest sens calitatea si cantitatea hranei este primordială. Deasemenea, în lipsa culesurilor sunt necesare o serie de hrăniri suplimentare de stimulare - pentru stimularea pontei şi creşterea albinei de iernare în cantitate suficientă, iar spre sfârşitul lunii august şi jumatatea lunii septembrie trebuiesc efectuate hrăniri de completare în cazul rezervelor insuficiente.

O dată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august când începe eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură. Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia.

În octombrie nu mai sunt surse înflorite de cules, albinele ies rar din stupi, la răcirea vremii se strâng în ghem în centrul cuibului, pe fagurii de jos, mătcile îşi întrerup ouatul.

A zecea lună a anului, denumită popular "brumărel", este o lună de miez de toamnă uneori cu zile calde care alternează cu perioade reci şi ploioase, în unii ani, mai ales în sudul ţării, octombrie este o lună cu temperaturi de vară şi cer senin astfel că albinele tinere de curând eclozionate pot face primele zboruri în jurul stupinei.

Ultima lună de toamnă este şi perioada în care familia de albine dacă încă n-a intrat, intră acum la iernat, în toate regiunile ţării, comportamentul ei în timpul celor 5-6 luni - cât durează sezonul rece - fiind în principal definit de aglomerarea albinelor în ghemul de iernare. Acesta, având o formă sferică sau elipsoidală se formează în general pe fagurii dispuşi în dreptul urdinişului. Albinele convieţuiesc astfel în tot timpul sezonului rece până la începutul primăverii anului următor. Dacă în cursul lunii vor exista zile calde şi însorite (temperatura menţinându-se câteva ore la +13 - +14°C) albinele pot efectua zboruri sumare de curăţire la care participă cu precădere ultimele contingente de albine proaspăt eclozionate.

Ultima lună a anului, prima lună de iarnă astronomică (21 decembrie - data solstiţiului de iarnă când ziua are durata cea mai scurtă s-ar părea că este un interval de timp mort în care apicultorul n-are ce face. Nu este deloc aşa şi vom vedea de ce atunci când vom enumera acţiunile specifice. Diferit de ceea ce se întâmplă cu majoritatea altor specii de insecte, albinele au un comportament distinct şi propriu de iernare. Ele se aglomerează în acel ghem compact denumit ghemul de iernare în care se produce, se emite şi se păstrează căldura astfel că albinele pot suporta gerurile cele mai mari. Ghemul de iernare reprezintă o unitate fiziologică complexă, în care activitatea albinelor se menţine la un nivel relativ ridicat. Producerea căldurii necesare este asigurată de acestea prin contracţii ale fibrelor musculare toracice şi abdominale.