Hidromel - Reteta II

Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Hidromelul din miere de albine este cunoscut, după cum ne confirmă documentele, din cele mai vechi timpuri, iar in țara noastră documentele scrise arată anul 1413, când negustorii brașoveni plateau impozit asupra comercializării hidromelului.

În compoziția hidromelului intra miere de albine, apă potabilă fiartă și fermentul respectiv din fructe de vișin, coacăz negru ori roșu, deci după compozișia lui il putem numi l hidromel tonic.

Compoziția și valoarea hidromelului poate fi folosit cu succes în cazurile de anemie și pentru reconfortatea organismului uman.

Astfel, spre sfârșitul lunii iunie la începutul lunii iulie, fructele de vișin, coacăz rosu și coacăz negru sunt coapte și se pot folosi la prepararea hidromelului.

Se culeg fructele bine coapte, se zdrobesc, iar la coacăz roși si coacăz negru se pot înlătura ciorchinii. Se fierbe apa în funcție de cantitatea pe care dorim sa o facem. Apa se răcește până la 45 de grade după care se adaugă mierea de albine calculând la fiecare litru de apă câte 300 g miere. Amestecul se omogenizează bine cu o lingură de lemn.

Fructele zdrobite, pulpă, sâmburi și zeamă se pun în damigeană și la fiecare kilogram se adaugă câte 3 l de apă călduță îndulcită, omogenizând totul foarte bine.

Trebuie avut grijă ca damigeana sa nu fie plină decât 80% pentru a putea avea loc procesul de fermentație. Damigeana se închide cu un dop de plută prin care se trece un furtun de cauciuc. Capătul din afară se introduce întru-un vas cu apă.

Locul de fermentare este bine sa fie o cameră curată, ori la nevoie, chiar bucătăria, unde temperatura este constantă, de circa 20ºC. Fermentația fiind dirijată închisă, este posibil să se obțină rezultate bune.

Fermentația începe în următoarele 2 zile și durează 2 luni, timp în care nu trebuie deranjată, după care hidromelul se trage de pe drojdie, având calitățile arătate mai sus.

După un an se îmbogățeste în alcool, când este demisec, iar după 2 ani decine sec. Are toate calitățile, se păstrează bine imbunătățindu-și calitățile pe masură ce trece timpul.

Cu astfel de hidromel s-a prezentat la Congresul al XX-lea al APIMONDIA din București în 1968, unde s-a obținut premiul III iar la congresul al XXVII-lea din 1971, premiul II.

Sursă: Prepararea Hidromelului; D. Stoia

Citit 306 ori
Mai multe din această categorie: « Hidromel - Reteta I