Amibiaza

Cum se manifestă?

Albinele au eliminat excremente în stupi, pe pereţi şi pe faguri. Excrementele sunt semilichide de culoare galben-sulf. În faţa urdinişului se târăsc albine care nu mai pot zbura. Simptomele apar mai ales iarna şi primăvara. Ele sunt foarte asemănătoare cu simptomele nesemozei.

Agentul patogen

Amibiaza este cauzată de amiba Malpighamoeba mellificae, un protozoar mic care la albină invadează preferenţial uretrele şi tubii malpighieni. Aceşti paraziţi există în diverse forme: forma de durată este un chist acoperit de un înveliş, care poate supra­vieţui timp îndelungat şi în afara albinei. Albinele se infectează când ingerează aceşti chişti odată cu hrana sau prin curăţirea celulelor. Chiştii trec nevătămaţi prin tot tractul digestiv până în punga rectală. Acolo iau naştere formele mobile de înmulţire; chiştii se transformă definitiv în forme amibide târâtoare sau forme înotătoare flagelate. Ele înoată prin intestinul subţire până la uretre în care pătrund. La o nouă diviziune, iau naştere iarăşi forme târâtoare sau înotătoare. Acestea se depun pe pereţii celulei şi apar, astfel, formaţiuni mai mari. Formele mobile formează mai întâi un chist protector fară înveliş şi în final, un chist de durată cu o coajă tare. De la infectare şi până la formarea chiştilor de durată trec circa 3-4 săptămâni. În această perioadă au apărut până la 500.000 de chişti. Ei ajung în punga rectală fiind, ori eliminaţi, ori pe punctul de a începe un nou ciclu. Aceste lucruri sunt valabile numai pentru albinele de iarnă care au o viaţă mai lungă. Malpighamoeba mellificae poate fi transmisă în toate stadiile ei. O infestare puternică pare că împiedică eliminarea ei. În ce mod se întâmplă acest lucru nu este încă clar. La albinele infestate celulele uretrelor sunt modificate, devenind în cele din urmă de un alb-lăptos.

Un semn exterior îl constituie diareea puternică. Deci amibioza se manifestă asemănător cu nosemoza. Între ambele boli există paralelisme mari. Din cauza timpului de dezvoltare mai lung în comparaţie cu Nosema apis, pentru Malpighamoeba mellificae au o importanţă mai mare următoarele aspecte: perioadele lungi fără zbor, defecare frecventă în stup, progresia bolii. Amibiaza ca şi nosemoza atinge punctul culminant în luna mai şi apoi dispare, dar şi albinele de vară pot fi infestate cu Malpighamoeba mellificae. La sfârşitul iernii şi primăvara coloniile infestate au pierderi mai mari sau mai mici de albine şi o dezvoltare înceată. Ambii agenţi patogeni apar adesea împreună în colonie. În anii cu pierderi grave de colonii şi cu o dezvoltare greoaie a acestora, este vorba de cele mai multe ori de o infestare dublă. Malpighamoeba mellificae amplifică efectul Nosemei apis.

Răspândirea în colonie

Chiştii sunt răspândiţi în colonie prin excrementele din stup şi prin albinele curăţitoare.

Diagnostic

Simptomele clinice nu sunt foarte tipice şi seamănă foarte mult cu acelea ale nosemozei. Excrementele foarte lichide şi galben aurii semnalează afectarea cu amibiază. Un diagnostic foarte clar se poate pune numai printr-o analiză microscopică de laborator. Pentru aceasta vor fi scoase şi colorate, uretrele. Acest lucru reuşeşte mai rar în cazul albinelor uscate din pierderile de iarnă. În preparatul microscopic numai chiştii pot fi văzuţi fară prea mare efort. Formele amibidale pot fi recunoscute numai după coloraţia specială. În albinele de iarnă moarte, rareori chiştii pot fi confirmaţi deoare­ce, datorită uscării albinelor, ei au germinat deja în forme amibidale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru examinarea albi­nelor de vară. Şi în acest caz un diagnostic simplu este imposibil de pus, fiindcă albinele de vară, de regulă, sunt deja moarte până la formarea noilor chişti în 3 până la 4 săptămâni. Având în vedere diagnosticul dificil, se pleacă de la premiza că amibele sunt mult mai răspândite şi mai frecvente decât se considera.

Răspândirea de la colonie la colonie

Albinele se pot infecta şi în afara stupului, la adăpător. Prin rătăcirea unora sau prin furtişag boala poate fi, de asemenea, transmisă. Şi apicultorul poate răspândi boala prin schimbarea fagurilor sau prin unirea coloniilor bolnave cu cele sănătoase.

Combaterea bolii

Combaterea cea mai eficace constă în stimularea schimbării albinelor, pentru ca albinele bătrâne infestate să dis­pară mai repede. La amibiază ca şi la nosemoză, dezinfecţia fagurilor este o măsură importantă. Chiştii amibiali pot fi distruşi ca şi în cazul sporilor nosema printr-un tratament cu acid acetic.

Prevenire

Pe lângă schimbarea mai accentuată a albinelor, mai ales măsurile de igienă profilactice sunt hotărâtoare. Fagurii vechi, murdari de excremente ar trebui topiţi. Coloniile prea slabe ar trebui izolate şi distruse.

Sursă: Bolile albinelor de Wolfgang Ritter