Puiet în sac

Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

Ca şi alte boli ale puietului, suprafaţa de puiet este pestriţă. Căpăcelele celulelor sunt crăpate, înfundate şi parţial îndepărtate. Larvele întinse, moarte, au capul răsucit în sus.  Larvele devin galbene, cenuşii sau brune, cu capul de o culoare mai închisă decât corpul, sunt întoarse complet cu partea ventrală în sus, iar cu cea dorsală se sprijină pe pereţii inferiori ai celulei, luând aspectul unor pungi (saci cu lichid). Dacă puietul este scos cu o pensetă din celulă, se formează un sac plin cu un lichid iar larva e parţial descompusă. Acest conţinut nu este vâscos sau filant, nu este mirositor, iar larvele nu aderă de pereţii celulei, putând fi îndepărtate din stup. Prin uscare, corpul se transformă într-o crustă.

Cauze

Puietul în sac este cauzat de virusul puietului în sac care din punct de vedere biochimic este un virus ARN. Virusul are o formă de bilă cu un diametru de circa 28 nm, fiind foarte asemănător cu virusul paraliziei acute. În corpul larvei, virusul se găsește în celulele ţesutului adipos şi muscular dar şi în capetele traheii. La albina matură virusul este găsit în cap și în glandele faringiene. Prin secreţia acestor glande virusul ajunge în larve. Larvele tinere sunt frecvent infectate deoarece ele primesc în special hrană bogată în pro­teine. Puietul moare în stadiul de larvă întinsă în timpul primei năpârliri a nimfei. Între pielea larvei şi a pupei se formează dinspre partea din spate un lichid apos, limpede, uşor maroniu. Cantitatea de lichid sporeşte iar pielea exterioară se subţiază. Aceasta conferă larvei scoase din alveolă forma unui sac. Ea are o culoare din ce în ce mai închisă din faţă spre spate, datorită scheletului exterior parţial format. Larva moartă zace în jgheabul de jos a celulei. Odată cu sporirea gradului de descompunere, capul se frânge spre spate în interiorul celulei. În final, larva se descompune într-o masă cleioasă şi apoi se usucă într-un solz neted, sub formă de suveică. Albinele infectate cu virusul puietului în sac nu arată, în exterior, nici o schimbare. Ele însă, nu se mai hrănesc cu polen. Ele devin mai repede culegătoare, dar nu vor aduce niciodată polen. De cele mai multe ori, ele mor mai repede decât albinele sănătoase.

Răspândire

Numai larvele albe, descompuse sunt infecţioase. Patogenitatea scade rapid. O larvă cafenie, respectiv solzul pot cu greu să infesteze. Albinele doici preiau virusul prin contact când curăţă celulele infestate. La scurt timp după asta, virusul creşte ca număr în glandele faringiene şi ajunge astfel în lăpti­şor. Primăvara, când efectivul de albine doici infestate este deosebit de mare, boala se răspândeşte mai repede. Se pare că virusul supravieţuieşte perioada fară puiet din timpul iernii în albinele adulte.

Răspândirea bolii de la colonie la colonie are loc ca şi în cazul altor boli prin rătăcire, furtişag şi altele. Adesori chiar apicultorul răspândeşte agentul patogen prin schimbarea fagurilor infestaţi. Probabil că agentul patogen există permanent în multe colonii, deşi numai în puţine dintre ele apar simptomele clinice.

Diagnostic

Căpăcelele crăpate, înfundate, amintesc foarte bine de locă, dar în fiecare stadiu puietul în sac poate fi deosebit de aceasta prin alte simptome clinice distincte. Atât formarea sacului cât şi solzul în formă de vas sunt simptome caracteristice. Masa uscată poartă adeseori structura inelară a larvei. În toate stadiile bolii, puietul infectat poate fi îndepărtat fară probleme din celule. Nu apare un miros tipic. Tulburările de năpârlire pot apărea în ge­neral în toate stadiile de larvă şi nimfa. Şi la trecerea de la larvă întinsă la nimfa pot apărea tulburări care seamănă foarte mult cu forma clasică a puietului în sac. La o analiză exactă, apar însă  două tablouri clinice complet diferite. Cauza acestor tulburări de năpârlire, cunoscută ca pseudo-puiet în sac este necunoscută.

Combaterea bolii

În prezent nu există un medicament activ specific. Tratamentul medicamentos pare lipsit de sens fiindcă boala apare rareori ca epidemie şi este de cele mai multe ori inofensivă. În majori­tatea cazurilor este suficient scoaterea fagurilor puternic infestaţi. După aceea ei pot fi topiți în topitorul solar. Nu este necesară o dezinfecţie specială a stupului. Puietul în sac apare frecvent mai în cazul hrănirii insuficiente a larvelor. Tipic este lipsa coroanei de hrană din zona de puiet. În aceste cazuri o hrănire suplimentară aduce deja succesul vindecării. În cazul unei infestări slabe, fagurii pot fi stropiţi cu o soluţie diluată de zahăr; prin aceasta, activitatea de curăţire a albinelor este stimulată şi ele vor îndepărta puietul mort. Acest lucru poate să ajute foarte mult când puietul în sac apare vara târziu sau toamna împreună cu o infestare puternică cu varrooa. În unele cazuri şi înlocuirea mătcii a avut succes. Dacă boala izbucneşte cu forţă în coloniile de albine, putem apela șa procedeul roiului artificial.

Rezistenţa virusului nu este prea mare. Astfel, suspendat în apă dispare după 10 minute la 59°C, iar în miere şi glicerină în acelaşi timp la 70-75°C. Razele solare îl distrug în mediu hidric în 4-6 ore, iar în mediu uscat în 4-7 ore. În fagurii cu miere rezistă aproximativ o lună, iar procesele de putrefacţie îl inactivează după 2-3 zile.

Prevenire

Puietul în sac este o boala de factori. Cel mai important fac­tor este aprovizionarea proastă a puietului. Fluxul de hrană din colonie n-are voie să se întrerupă niciodată pentru ca larvele să fie aprovizionate permanent cu cantităţi suficiente de hrană.

Fiindcă puietul în sac apare numai în cazul unei infestări puterni­ce cu acarieni, ca fenomen secundar al varroozei, apicultorul poa­te preveni boala cel mai bine prin scăderea numărului de acarieni.

Citit 558 ori Ultima modificare Luni, 16 Ianuarie 2017 12:53
Mai multe din această categorie: « Puietul Văros Amibiaza »