Loca Americana

Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Descrierea bolii

Puietul a murit exclusiv în stadiul căpăcit. Primăvara şi vara suprafaţa de puiet este pestriţă. Vara târziu, când activitatea de creştere a puietului regresează, bat la ochi câteva celule rămase. Dar şi atunci când imaginea externă pare să indice sănătate este posibil ca unele celule să fie atacate. Căpăcelele acestor celule sunt înfundate şi în mare parte perforate. Sub căpăcel, larva s-a descompus într-o masă păstoasă de culoarea cafelei cu lapte care se întinde ca un filament. Răzleţ în jgheabul din partea inferioară a celulei se află o masă uscată sub formă de solzi. Ea este strâns lipită de peretele celulei şi poate fí înlăturată doar cu greu.

Agentul patogen

Loca americană este o infecţie bacteriana. Ea este cauzată de bacteria Bacillus larvae. Aceasta exista în două forme: forma de înmulţire, bastonaşul şi forma de durată, sporii. Bastonaşele cu flagel se înmulţesc relativ repede prin diviziune. Ele se umflă şi formează sporii. Flagelii se pierd şi constituie în diagnosticul de laborator o dovadă importantă. Numai sporii sunt infecţioşi şi doar larvele pot fi infectate. Sporii sunt transmişi de albine, prin hrană, larvelor. În intestinul mijlociu al larvei, sporii pot germina în 24 de ore în bastonaşe. Acestea trebuie să penetreze peretele intestinal pentru a se putea înmulţi în corp. Numărul sporilor care provoacă o infecţie depinde de vârsta larvei. În cazul larvelor foarte tinere sunt suficienţi spori foarte puţini. Deja după 48 de ore sunt necesari 10.000 de spori şi, după patra - cinci zile peste 10 milioane de spori pentru infestare. De aceea infestarea are loc cel mai adesea la larvele tinere, factorul hotărâtor fiind mai puţin vârsta şi mai mult greutatea larvelor. Numărul diferit de spori necesari unei infestări poate fi explicat prin condiţiile schimbătoare din intestinul mijlociu al larvei în plin proces de dezvoltare. Dar nu fiecare larvă este la fel de sensibilă faţă de infestare. Hotărâtor pentru agentul patogen este dacă el poate să producă de timpuriu un număr suficient de bastonaşe, pentru a penetra ţesutul intestinului mijlociu. Larvele în colonii cu rezistenţă diferită par să se deosebească atât în perioada de dezvoltare a intestinului cât şi în compoziţia conţinutului din intestin. De o mare însemnătate este şi Compoziţia lăptişorului. Se pare că la albinele din coloniile mai rezistente efectul antibacterian al lăptişorului şi implicit inhibarea germinării sporilor este mai puternică decât la celelalte. În afară de aceasta, reacţiile de apărare în hemolimfa influenţează rezistenţa. Puietul diferitelor caste se poate opune infestării în mod diferit. Larvele de matcă sunt cele mai sensibi­le, iar cele de trântori, cele mai puţin sensibile.

Transmitere

Contaminarea se face pe cale orală. Odată cu hrană administrată de albinele doici, sporii pătrund în intestinul larvei, iar din a şasea zi se multiplică foarte repede producând moartea în 3-4 zile. Albinele tinere, încercând sa îndepărteze cadavrele din celule, se contaminează şi vehiculează apoi sporii la alte larve.

Difuzarea bolii de la o familie bolnavă la alta sănătoasă, precum şi de o stupină la alta se face prin furtişag, trântori, adăpare, unelte din stupină, diferiţi paraziţi (molia de ceară), trecerea fagurilor de la un stup la altul şi prin hrănirea cu miere infestată. Prin examinarea mierii s-a putut dovedi că nu în toate coloniile a căror hrană conţine spori, loca americană trebuie să şi izbucnească. 

Suprafeţele fagurilor de puiet din aceste colonii sunt adesea pestriţe. Hotărâtoare în acest proces este instinctul curăţire al albinelor care, parţial este determinată genetic. Albinele pot recunoaşte starea celulelor încă înainte ca căpăcelul să se schimbe în baza descompunerii bacteriene din celulă.

Puterea de apărare a coloniei de albine este însă stabilită şi de capacitatea albinelor de a separa sporii din hrana din guşa de miere cu ajutorul ventriculului. Sporii ajung în intestinul albinelor unde cel puţin o parte din ei germinează. Majoritatea sporilor sunt eliminaţi cu fecalele. Pericolul de infecţie există în acest caz numai atunci când fecalele sunt depuse în cuib datorită unei alte boli. Nu în fiecare colonie transmiterea lui Bacillus larvae duce, în mod obligatoriu, la înmulţirea şi răspândirea acestuia în colonie şi deci la izbucnirea epidemiei

Simptomatologie

Fagurii cu puiet îmbolnăvit au aspect caracteristic: căpăcele înfundate, de culoare mai închisă şi uneori perforate, cadavrele răspândesc un miros asemănător cleiului de tâmplărie fiebinte. Larvele moarte îşi pierd forma şi culoarea, se încreţesc şi se îngălbenesc, devenind apoi crem şi în cele din urmă brune. Conţinutul lor se transformă într-o masă vâscoasă care se întinde sub formă de filament. Pe măsura trecerii timpului, larvele se usucă, masa vâscoasă se reduce treptat până se transforma într-o cojiţă dispusă în lungul peretelui inferior al celulei, de care este strâns lipită, ceea ce face să nu poată fi scoasă afară de către albine.

Pentru precizarea diagnosticului se procedează ca în cazul locii europene, trimiţându-se probe la laboratorul veterinar.

Combaterea bolii

Dacă s-a confirmat loca americană în stupină, atunci aceasta trebuie anunţată fiindcă acestă boală trebuie supravegheată de autorităţile veterinare ale statului. Combaterea bolii, trebuie să urmărească îndeaproape indicaţiile medicului veterinar. În prin­cipiu, combaterea locii americane cuprinde întotdeaua omorârea coloniilor sau formarea de roiuri artificiale şi dezinfectarea stu­pinei. Medicamentele nu pot fi utilizate pretutindeni şi numai în anumite condiţii. În unele regiuni din Europa Centrală şi de nord, omorârea coloniilor este încă metoda cea mai folosită. Ea trece, în general, drept o metodă învechită deşi, în stupinele astfel igienizate rareori mai izbucneşte boala, spre deosebire de meto­da roiului artificial. Stupinele infestate vor fi nu doar bine igienizate, ci combaterea bolii va fi şi accelerată, astfel încât măsurile de carantină pot fi ridicate mai din timp. Omorârea coloniilor infestate, sau chiar a tuturor coloniilor unei vetre va fi hotărâtă când majoritatea coloniilor sunt infestate. Omorârea albinelor este un avantaj pentru apicultor în cazul coloniilor foarte slăbite sau atunci când anotimpul este neadecvat tratamentului cu roiuri artificiale.

Procedeul roiului artificial

Pe lângă distrugerea coloniilor, combaterea mai cuprinde şi procedeul roiului artificial. Acest procedeu are avantajul menţi­nerii albinelor şi mătcii, dar în totalitate el necesită multă mun­că şi timp. De-a lungul anilor au fost elaborate diferite variante. In cele ce urmează vom prezenta numai cele care asigură succese mari: după încetarea zborului albinele vor fi periate de pe faguri într-un corp sau carton de roi artificial. Acest lucru trebuie efectuat cât de repede posibil ca să nu se piardă prea multe albine. Munca este uşurată de o pâlnie mare.

Procedeul roiului artificial cu închiderea roiului în pivniţă

Încontinuare albinele sunt plasate pentru trei zile într-o pivniţă întunecată şi răcoroasă; căci abia, după acest interval, ele nu se mai întorc la vechea vatră. În caz de o recluziune mai scurtă roiurile vor fi însemnate şi albinele scuturate la vechea vatră într-un stup. Opiniile asupra faptului dacă albinele trebuie sau nu să fie hrănite în acest timp sunt diferite. Dacă albinele sunt repede periate din vechiul stup şi nu pot lua decât puţină hrana în guşa de miere apare pericolul înfometării. De aceea trebuie lăsate doar 2 zile în întuneric sau să fie hrănite cu sirop de zahăr în proporţie de 1: 1. După introducerea lor în stupii noi, roiurile trebuie hrănite timp mai îndelungat, în afara cazului când există un cules bogat.

Procedeul roiului artificial fără recluziune

Albinele pot fi mutate direct într-un stup dezinfectat şi prevăzut cu faguri artificiali, care este instalat în vechea stupină. Pentru evitarea unei infecţii noi prin părţi de fagure etc. albinele vor fi scuturate pe un ziar pus în faţa urdinişului. Contrar procedeului uzual al roiului artificial, albinele nu vor fi hrănite în primele două zile. Dar asanarea nu este atât de sigură ca la celelalte procedee.

Procedeul reatârnării

Prin procedeele obişnuite ale roiului artificial, fagurii de puiet nu pot fi salvaţi. Acest lucru slăbeşte colonia primăvara şi vara. În cazul coloniilor dintr-o stupină contaminată care nu pre­zintă încă simptome vizibile, există posibilitatea folosirii proce­deului de reatârnare. În cazul coloniilor contaminate, acest pro­cedeu nu este prea potrivit. Toţi fagurii de puiet sunt adunaţi în spaţiul inferior al stupului. Matca împreună cu fagurii fară puiet - de preferat ar fi fagurii artificiali - va fi pusă în spaţiul superior, peste gratia de matcă. Însă, la început, pentru o acceptare bună aici se vor atârna şi faguri cu puiet. Pentru eclozionare aceştia vor fi mutaţi în spaţiul inferior. După aceea toţi fagurii vor fi trataţi ca şi ceara contaminată.

În fond, se pune întrebarea care şi cât de multe colonii pot fi igienizate prin procedeul roiului artificial. În general se aleg numai coloniile suficient de puternice. În principiu, s-ar putea uni mai multe colonii foarte vătămate într-un roi artificial; aceste albine poartă totuşi atât de mulţi spori, încât pot apărea cu uşu­rinţă recidive. În Europa Centrală procedeul roiului artificial poate fi aplicat din martie până în septembrie. Vara târziu şi toamna este însă utilizabil numai dacă coloniile sunt destul de puternice. Pregătirea coloniilor de albine pentru iemare pe fa­guri artificiali nu a dus în Europa Centrală la o experienţă bună, spre deosebire de Scandinavia.

Terapia medicamentoasă

Tratamentul medicamentos al locii americane în colonii cu faguri nu este prevăzut în decretul german privind epidemiile albinelor şi, de aceea, nu este permis. El pare şi puţin lipsit de sens fiindcă toate medicamentele cunoscute omoară numai formele de înmulţire (forma vegetativă) dar nu sporii de Bacillus larvae. In coloniile tratate rămân aşa de mulţi spori încât boala re izbucneşte deja după scurt timp. De aceea, tratamentul trebuie repetat la anumite intervale. Altfel, pericolul reziduurilor în produsele apicole este mare, coloniile rămân purtătoare de spori, iar pericolul infecţios persistă. In multe ţări, loca americană este combătută exclusiv pe cale medicamentoasă. Şi fiindcă toate coloniile sunt purtătoare de spori, ele trebuie să fie tratate preventiv la. intervale regulate. Medicamentele vor fi administrate cu siropul de zahăr oferit ca hrană coloniilor de albine sau se amestecă zahărul pudră cu medicamentul şi se presară peste albine. Datele despre dozare şi intervalele de tratament sunt neuniforme şi de multe ori foarte diferite. Mierea din aceste colonii conţine foarte mulţi spori şi de aceea albinele nu trebuie hrănite niciodată cu miere de origine necunoscută sau din străinătate.

Măsuri de dezinfecţie

Independent de modul de combatere, în finalul igienizării se află întotdeauna dezinfecţia. Aceasta este tot atât de importantă ca şi combaterea însăşi. Dacă se fac greşeli în această privinţă sau dacă nu se lucrează conştiincios pot apărea recidive. Dezin­fecţia stupilor se face numai când aceştia se află în stare bună. Stupii vechi, deterioraţi, ar trebui mai bine să fie arşi. Dezin­fecţia se face, de preferinţă prin flambarea părților de lemn. Mai întâi însă, totul trebuie perfect curăţat, iar urmele de ceară şi propolis răzuite. Prin această metodă nu se pot înlătura absolut toţi sporii, dar numărul lor va fi redus substanţial. Puţinii spori rămaşi nu pot reinfecta colonia. După experienţele făcute, nu pare necesar ca stupii să fie spălaţi înainte cu leşie de sodiu. Uneltele, ca dalta apicolă, hrănitoarele şi centrifuga de miere, dar şi stupii din material plastic vor fi spălate cu leşie caldă de sodiu în concentraţie de 3 până la 5 %. In final, acestea trebuie clătite bine cu apă curată. Peria sau fulgii vor fi arşi de preferinţă. O curăţire riguroasă a pavilionului este necesară în cazul unei epidemii severe. Părţile din lemn pot fi uşor flambate. Dulapul pentru fagurii de rezervă trebuie să fie foarte bine dezinfectat. Părţile care nu pot fi flambate pot fi curăţate cu leşie de sodiu caldă în concentraţie de 3-5%. La stupii aşezaţi în aer liber mun­ca este mult mai redusă, cheltuielile mai mici, dar dulăpiorul pentru faguri nu trebuie uitat. În literatură sunt descrise numeroase alte mijloace de dezinfecţie. Majoritatea au, totuşi, dezavantajul că nu sunt practicabile în întreprinderile mici şi mijlocii sau pericolul pentru utilizator este prea mare. Igieniza­rea unei stupine va include întotdeauna şi fagurii cu rezerve. Acest aspect este cel mai dureros pentru apicultori, deoarece ei pot fi foarte greu înlocuiţi într-un timp scurt. Independent dacă sunt infestate una sau mai multe colonii trebuie distruşi fagurii în totalitate, fiindcă numai în cazuri excepţionale vor fi distribuiţi anumitor colonii. Ramele de lemn ale fagurilor ar putea fi dezinfectate prin flambare. Cheltuielile sunt însă mult mai mari decât valoarea materialelor. Pe lângă aceasta, dezinfecţia ramelor reuşeşte rareori. Fagurii de ceară pot fi predaţi unei întreprinderi de prelucrare a cerii, care dispune de instalaţii de încălzire ă cerii ia peste 100° C sub presiune de vapori. Pentru transport fagurii se ambalează în saci de plastic, care trebuie prevăzuţi cu inscripţia „ceară contaminată”. Procedura prezentată are dezavantajul că sacii de plastic se pot rupe uşor iar de la mierea ce curge din ei poate infecta şi alte colonii de albine. De aceea, este mai sigură arderea ramelor împreună cu albinele moarte într-o groapă săpată dinainte, în orice caz, în cazul arderii trebuie să se ţină cont de legea de protecţie a emi­siilor. Dacă fagurii mai conţin miere, se poate decide în anumite cazuri, ca aceştia să fie centrifugaţi înainte de a fi distruşi. Fiindcă pericolul furtişagului este foarte mare, centrifugarea se va face noaptea, dacă nu există o încăpere fără albine. Mierea va fi folosită numai pentru consumul uman şi nu ca hrană pentru albine, fiindcă numai printr-o încălzire extremă sporii pot fi distruşi.

Prevenire

Când o stupină din împrejurimi este infestată cu locă americană, cu greu se poate preveni transmiterea agenţilor patogeni. Dacă prin furtişag se ajunge la transmiterea multor spori, izbucnirea bolii nu va putea fî împiedicată. Prevenirea se rezumă la faptul că nici o colonie străină, faguri şi unelte străine să ajungă neverificate în stupină. Ar trebui să se cumpere numai colonii cu certificat de sănătate şi trebuie să existe siguranţa că cel care le vinde nu a folosit preventiv medicamente. Roiurile străine vor fi ori ţinute în carantină, adică separat de stupină sau vor fi distruse. Fagurii de rezervă vor fi cumpăraţi numai de la stupine verificate şi, în orice caz, examinate asupra prezenţei de solzi. Stupii cumpăraţi trebuie întotdeauna dezinfectaţi înainte de a fi folosiţi. Mierea pentru hrana albinelor trebuie să provină numai din propria stupină. Nu se poate trece cu vederea că majoritatea tur­telor pentru hrana albinelor conţin miere; dar şi la hrănirea al­binelor cu polen se impune o atitudine prevăzătoare. Dacă într- o stupină, loca americană izbucneşte de repetate ori şi focarul epidemic nu poate fi descoperit, ar fi bine să se schimbe locul stupinei. Acest lucru este valabil în special dacă stupina se află în apropierea gropilor de gunoi unde zac recipiente goale cu resturi de miere. Cauza unei noi contaminări cu locă o constituie cel mai adesea coloniile de albine moarte în stupini părăsite. De aceea ar trebui să se acorde o mare atenţie cercetării împre­jurimilor.

 

Sursă: Bolile albinelor de Wolfgang Ritter
Bioecologie și Tehnologie Apicolă

 

Citit 573 ori Ultima modificare Marți, 13 Septembrie 2016 09:33
Mai multe din această categorie: « Acarioza Varroa »