Brauloza este o parazitoză externă care afectează populaţia adultă a familiei de albine.
Etiologie
Agentul patogen este o insectă numită Braula coeca sau, popular, păduchele albinelor. Corpul lui este oval, cu dimensiuni de 1,5 X 0,9 mm, de culoare brun roşcat, acoperit în întregime cu perişori roşii.
Capul, foarte mare în raport cu restul corpului, este prevăzut cu o pereche de antene şi cu un aparat bucal adaptat pentru supt. Toracele, cu aspect de inel, se continuă fără o delimitare precisă cu abdomenul, care este format din 5 segmente. Pe laturile corpului sînt dispuse trei perechi de picioare. Braula coeca îşi petrece toată viaţa în interiorul familiei de albine. Primăvara, păduchele femei se împerechează şi depune ouă pe faţa internă a căpăcelelor fagurilor cu miere. Din ouă ies larve, care îşi sapă în ceara fagurilor o reţea de canale, în care ele trăiesc şi se dezvoltă, hrănidu-se cu un amestec de ceară şi polen. În continuarea metamorfozei, larva se transformă în nimfă şi apoi în păduche adult, întreg ciclul evolutiv avînd o durată de 21 zile. Păduchii adulţi se alimentează cu hrana din guşa albinelor. Ei iau această hrană în momentul cînd albinele şi-o trec de la una la alta sau, uneori, ei provoacă la albina gazdă reflexul de regurgitare (scoaterea din guşă a unei picături de miere), excitând cu membrele anterioare aparatul bucal al acesteia.
Ei se adună în număr mare pe corpul mătcilor, deoarece aici îşi pot procura o hrană mai bună (lăptişor), în cantitate mai mare şi mult mai uşor, întrucât matca este hrănită de către albine. În momentul cînd albinele îşi întind trompa către matcă, păduchii, îngrămădiţi pe capul acesteia îşi întind şi ei trompele şi sug hrana fără nici un efort.
Combaterea braulozei se bazează pe distrugerea parazitului respectiv. În acest scop, se folosesc diferite substanţe, dintre care cele mai uzuale sunt tutunul, naftalina, timolul, fenotiazina şi sineacarul. Toate aceste substanţe acţionează numai asupra păduchilor adulţi, fără a avea influenţă asupra formelor evolutive; ceea ce face necesară repetarea aplicării lor de mai multe ori în următoarele 21 zile, cît durează ciclul evolutiv al parazitului. Primele patru substanţe mai sus menţionate pot fi periculoase pentru albine, presupun un grad mai mare de poluare a mierii şi în plus îşi limitează efectul numai la ameţirea păduchilor; care trebuie scoşi afară de apicultor înainte ca ei să-şi revină îşi să urce iarăşi pe albine. Perioada optimă pentru executarea tratamentului contra braulozei este în lunile septembrie-octombrie, cînd familiile au puiet puţin (sau nu mai au deloc) şi cînd paraziţii îşi încetează înmulţirea. Cînd tratamentul se face cu ajutorul fenotiazinei (substanţa care s-a dovedit cea mai indicată pînă în prezent), el va fi executat în felul următor:
a. Se pregăteşte din vreme afumătorul, adaptîndu-i la cioc un prelungitor care să încapă prin urdiniş. Se procură sau se pregătesc cărbunii necesari, lemnul preferat în acest scop fiind cel de tei. Fenotiazina se împarte în doze de cîte 4 g (două linguriţe rase), care se înfăşoară separat într-o bucăţică de hîrtie subţire.
b. Se pregătesc familiile de albine, împărţindu-le în loturi de cîte 4, distanţîndu-le ramele, astupând crăpăturile stupilor şi acoperind podişoarele. In momentul cînd toate albinele sînt înăuntru, se reduc urdinişele l a un cm ;
c. Se pun în afumător cărbunii aprinşi, care nu mai scot fum. Peste ei se aşează un pacheţel cu fenotiazină, din care urmează să se deparaziteze 4 familii de albine. Se închide afumătorul şi se acţionează foalele pînă ce fumul oare iese se transformă din galben-verzui — cum este la început — în cenuşiu. Se introduce prelungitorul prin urdiniş şi se acţionează foalele de 30—40 ori (în funcţie de puterea familiei), dinijând fumul în toate direcţiile. Se astupă urdinişul şi se trece la celelalte trei familii, procedându-se în acelaşi fel. După 2—3 minute se mai introduc dte 30— 40 fumuri în fiecare din cei 4 stupi, iar după 10 minute se deschid urdinişele. Se continuă operaţiunea cu alt lot de 4 familii, introducându-se în afumător o altă doză de 4 g fenotiazină.
Tratamentul se repetă de încă două ori, la interval de 10 zile.
Cînd tratamentul braulozei se execută cu ajutorul Sineacarului, el va fi aplicat conform protocolului indicat în cazul varroozei, cu deosebirea că va fi făcut numai toamna, iar repetarea lui va avea loc din 10 în 10 zile.
Deasemenea se poate trata si cu mavrirol(după indicațiile prospectului).
Cunoscându-se faptul că femela de Braula depune ouăle pe faţa internă a căpăcelelor fagurilor cu miere, se indică aplicultorilor ca ia extracţia mierii să se facă descăpăcitul cu ajutorul cuţitului şi nu cu furculiţa apicolă.
În cazul cînd mătcile sînt grav parazitate, iar tratamentul nu se poate face din cauza cantităţii mari de puiet existent, sau pentru a nu polua mierea, se poate deparazita numai matca direct pe fagure, prin atingerea paraziţilor de pe ea cu o pensulă înmuiată în alcool sau în miere. Un rezultat bun se obţine, de asemenea, proiectînd 2—3 fumuri de fenotiazină peste matcă şi implicit peste fagurele pe care ea se află. Este necesar să se dea braulozei importanţa cuvenită, respectiv să se facă tratamentul acestei boli, deci prezenţa paraziţilor ei nelinişteşte matca şi familia, provocînd reducerea depunerii de puiet precrum şi o iernare defectuoasă.
Sursă: Manualul apicultorului începător și profesionist
Sursa imagini: